Competenţa de a învăţa reprezintă capacitatea de a urmări şi de a persevera în învăţare, de a-şi organiza propria învăţare, inclusiv printr-un management efectiv al timpului  şi al informării, atât individual cât  şi în grup. Această competenţă include conştientizarea propriilor procese şi nevoi de învăţare, prin identificarea oportunităţilor disponibile  şi a capacităţii de a depăşi obstacole în scopul de a învăţa cu succes. Această competenţă presupune dobândirea, producerea  şi asimilarea unor noi cunoştinţe şi deprinderi, precum şi recurgerea la consiliere.

Competenţa de a învăţa presupune ca persoanele care se formează  să construiască peste cunoştinţele dobândite anterior şi peste experienţa de viaţă, în scopul de a folosi şi aplica cunoştinţe şi deprinderi într-o varietate de contexte: acasă, la locul de muncă, în educaţia  şi formarea profesională.

Motivarea  şi încrederea individului sunt cruciale pentru această competentă.  Cunoştinţe, deprinderi  şi atitudini esenţiale care au legătură cu această competenţă: Acolo unde învăţarea se concentrează pe obţinerea unor  ţinte în cariera unui individ, acesta trebuie să cunoască nivelul de competenţe, de cunoştinţe, deprinderi  şi calificările cerute. În toate situaţiile, competenţa de a învăţa cere individului să cunoască şi să înţeleagă strategiile sale preferate de învăţare, punctele tari şi slabe ale deprinderilor şi calificărilor sale, dar şi să fie capabil săcaute oportunităţi de pregătire  şi instuire, de consiliere sau/şi asistenţă disponibile.

Deprinderile de învăţare cer în primul rând dobândirea unor deprinderi de bază fundamentale cum ar fi alfabetizarea, numeraţia  şi TIC, care sunt necesare pentru învăţarea ulterioară. Construind pe aceste competenţe, individul trebuie să fie capabil să acceseze, să dobândească, să prelucreze, să asimileze noi cunoştinţe şi deprinderi. Aceasta presupune un management eficient al propriei învăţări, cariere sau modele de lucru, şi, în special, capacitatea de a persevera cu învăţarea, de a se concentra pe perioade extinse şi de a reflecta în mod critic asupra scopurilor învăţării. Indivizii trebuie să fie capabili să  îşi consacre timp pentru învăţare prin auto-disciplină şi în mod independent, dar de asemenea

trebuie să lucreze în colaborare, ca parte a procesului de învăţare, să profite de grupul eterogen  şi să împărtăşească ceea ce au învăţat. Indivizii trebuie să fie capabili să îşi organizeze propria învăţare, să îşi evalueze propria muncă şi să fie dispuşi să ceară sfaturi, informaţii şi asistenţă, dacă este cazul.

O atitudine pozitivă include motivarea  şi încrederea de a urmări  şi reuşi în activitatea de învăţare pe toată perioada vieţii. Atitudinea de rezolvare de probleme susţine atât procesul de învăţare, cât  şi capacitatea individului de a depăşi obstacole,  şi de a se schimba. Dorinţa de a pune în practică învăţarea anterioară şi curiozitatea de a căuta oportunităţi de învăţare, precum şi de a pune în practică învăţarea într-o varietate de contexte de viaţă sunt elemente esenţiale ale unei atitudini pozitive.